vineri, 22 octombrie 2010

Ciclul infinit

Merg acasa la Constanta in weekend-ul cu 15 august, la casa parinteasca. Duminica, pe 15 august nu stiu cum sa gasesc drumul mai repede inapoi inspre casa, adica inspre Bucuresti. ;) Stiu, deja sunt bou ca vreau sa plec de la mare inapoi in porcaria asta de oras, dar in weekendul ala am suferit groaznic de canicula acolo!

Deci, ma grabesc sa plec inspre Bucuresti ca sa evit de aglomeratia deja proverbiala de pe drumul de intoarcere. Imi pun toate bagajele in portbagaj plin de nervi si de transpiratie si il inchid, trantindu-l. In secunda aia imi dau seama ca nu am cheile in buzunar: am lasat cheile de la masina in portbagaj in locul blue-tooth-ului dupa care am tot scormonit prin geanta. Masina e inchisa (deschisesem doar portbagajul - se poate intampla asta la Ford). Si portbagajul de la Ford, odata inchis, se poate deschide NUMAI cu cheia.

Cealalta cheie de la masina e la Bucuresti. In bagajele din portbagaj am tot! Inclusiv cheia de la casa din Bucuresti! Ciclul era perfect inchis! Boul perfect!

2 comentarii:

  1. wow.. :)) daia nu-mi plac mie masinile astea automatizate, care-ti spun ce sa faci si sa nu faci, de iti reduc toata initiativa la niste reactii controlate si nu neaparat firesti.. si daca uiti sa ai reactia respectiva, ramai in pom..

    dar, totusi, cum s-a terminat povestea ? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. pai povestea a continuat!!

    dupa lupte seculare, timp in care eu eram ocupat sa ma auto-injur si sa ma imbouific, un prieten de-al meu incapatanat a reusit sa gaseasca un baiat de la Ford care, dupa ce mi-a mormait ca il deranjez din vacanta, a venit cu o pernutza de cauciuc si o pompita. a bagat pernita de cauciuc pe la cheder (cica asa se numeste) si a inceput sa pompeze pana cand usa s-a departat un pic si a putut baga o sarma indoita la capat ca sa poata trage de deschizatoarea usii! mai putin de 20 de secunde!!! va dati seama ca daca vrea cineva iti deschide masina in 20 de secunde?!

    Fericit, plec inspre Bucuresti cu 2 ore intarziere. Pe drum, dupa ce trec de Ovidiu, in mijlocul campului aud un zgomot ciudat: am facut pana!! Injuraturile continua, coafura rezista!
    Imi scot rezerva... era dezumflata pe jumate. Pun masina pe cric dupa chinuri supranaturale, pe un teren foarte nesigur: pamant si in panta. Desfac suruburile de la roata si cand incerc sa scot roata, nu pot pentru ca de la rugina, roata era intepenita. Nu se misca sub niciun chip. Si am dat cu picioarele in ea de ma mir ca masina nu a picat de pe cric. Am sunat la Ford Asistenta, nu erau disponibili. Am sunat la Dacia Asistenta... au zis ca ma suna in 10 minute si nici pana acum nu am primit telefonul ala. A trebuit sa trimit pe cineva cu o alta masina ca sa ajunga la o Vulcanizare in Ovidiu si sa se intoarca cu un vulcanizator si cu un spray de degresarea ruginei. Ala vine, trage doua ciocane, roata iese. Imi pune roata de rezerva care era foarte dezumflata si ea.
    Dar totusi s-a putut merge cu ea pana la vulcanizare unde s-au rezolvat.

    Apoi drumul pana la Bucuresti a fost fara peripetii, dar cred ca avusesem deja destule. M-am pus sa plec la ora doua din Constanta si am ajuns la zece.

    PS: Oricat de incredibil pare, e totul adevarat. Asta a fost ziua mea de 15 august 2010.

    RăspundețiȘtergere